Posts Tagged ‘ drama ’

Recomandare Film: Full Metal Jacket


Regie: Stanley Kubrick

Scenariu: Stanley Kubrick dupa cartea lui Gustav Hasford

Gen: Action | Drama | War

Distributie: Matthew Modine, Adam Baldwin, Vincent D’Onofrio

Nota IMDb: 8.4/10 – Top 250: #83

Nota Mea: 9/10

Filmele de razboi nu au fost niciodata favoritele mele. De ce ? pentru ca nu ma pot identifica cu soldatii unu la mana, iar doi la mana, pentru ca desi sunt bune, majoritatea se axeaza prea mult pe actiune si uita sa dezvolte personajele. Cateva exemple potrivite ar fi Black Hawk Down sau Saving Private Ryan. Full Metal Jacket (FMJ) este cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut. Desi nu se bucura de un cast asa de stralucit precum alte clasice gen Apocalipyse Now sau The Deer Hunter, FMJ se bucura de geniul lui Stanley Kubrick, poate cel mai inovativ si mai marcant regizor din istoria cinematografiei. Filmul este centrat pe ideea dezumanizarii soldatilor si este in acelasi timp un atac clar asupra strategiei americane de a intervenii militar in anumite zone ale lumii, in cazul de fata in Vietnam. „In Vietnam, the wind doesn’t blow. It sucks !” sau „Vietnam can kill me, but it can’t make me care” sunt doua tagline-uri celebre ale acestui film si reflecta perfect situatia prezentata. In prima parte a filmului putem urmarii antrenamentul soldatilor la Parris Island (baza militara) instruiti de sergentul Hartman, un personaj fascinant, care ii trateaza pe tinerii soldati in ultimul hal si provoaca audientei rasete indelungate prin limbajul si actiunile sale. In a doua parte a filmului, sarim direct la razboi si se desfasoara episodul asediului orasului Hue. Pe intreaga durata a filmului, acea dezumanizare a soldatului american este prezentata excelent, pe langa aceasta dezumanizare aparand si o continua dezorientare a soldatilor, ei nu stiu pentru ce au venit sa lupte in Vietnam, nu inteleg de ce oamenii nu sunt bucurosi ca ei au venit sa-i ajute si au multe alte intrebari care nu-si gasesc raspunsul. Una peste alta, FMJ este un film excelent si repet, este cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut. Va las sa urmariti trailerul, in speranta ca v-am convins sa urmariti filmul:

Review: The Fountain (2006)


Cu aceasta ocazie inaugurez sectiunea „De la Sece citire” in care prietenul meu Adrian va scrie despre filme pentru inceput :). Incepem asadar cu un review la The Fountain si atentie, va rog sa urmariti filmul inainte sa cititi acest articol pentru ca este un review care contine informatii de tip „spoiler” si alte detalii din film. Asadar cine nu a vazut filmul, la treaba si lasati cititu !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Regie: Darren Aronofsky

Scenariu: Darren Aronofsky

Gen: Drama | Romance | Sci-Fi

Distributie: Rachel Weisz, Hugh Jackman

Nota IMDb: 7.5/10

Nota Lui Sece: 9.5/10

Nota Lui Alex: 9.5/10 (din intamplare e aceeasi nota 🙂 )

Cuvant inainte:

Mi-a fost dor de un subiect de genul acesta, la terminarea liceului nu m-as fi gandit ca imi va lipsi limba romana, interpretarea, dar adevarul e ca imi era dor…

Actiunea filmului se desfasoara pe trei plane: planul prezent in sec XXI, planul trecut (sec XVI) cucerirea americii de catre conquistadori, pe vremea inchizitiei spaniole, si aparent un plan astral, spiritual. Cronologia este atipica pentru majoritatea filmelor, evenimetele nu se petrec in ordinea normala ci toate cele trei plane se intrepatrund iar actiunea alterneaza dintr-unul in altul.

Protagonistul principal este Tomas Creo in prezent un cercetator in domeniul neurochirurgiei activitatea sa fiind bazata pe vindecarea tumorilor cerebrale. Alaturi de Tomas ne este prezentata Izzie Creo, sotia sa, despre care aflam ca este pe moarte din cauza unei tumori. In timp ce Tomas este obsedat de gasirea unui remdiu pentru conditia lui Izzie, aceasta lucreaza la o carte numita « the fountain ».

O data cu aceasta carte este pus in evidenta mitul metempsihozei, adica teoria reancarnarii sufletui si gasirea sufletului pereche in fiecare viata astfel implicand viata vesnica.

In evul mediu, regina Spaniei (alter ego al Izabelei) este considerata eretica de catre inchiztorul suprem iar teritoriu cu teritoriu toata Spania ajunge sub dominatia inchizitiei. Erezia reginei este datorata credintei ei in spusele unui calugar Franciscan care s-a intors din lumea noua. Acesta sustine ca in America Centrala, in inima imperiului Maias, exista un templu ascuns al maiasilor care adaposteste asa numitul “arbore al vietii” despre care legenda spune ca seva lui confera viata vesnica celui care o bea.

Mitologia maiasa sustine ca lumea a fost create prin sacrificul Primului Parinte, care prin moarte a dat nastere arborelui vietii, crengile sale au format cerul, trupul sau a format pamantul. Este subliniat motivul mortii ca act al creatiei. Biblia relateaza de asemena ca in gradina Edenului au existat doi arbori: cel al vietii si cel al cunoasterii, iar cand adam si eva au fost izgoniti din gradina pentru ca au gustat din arborele cunoasterii ei au pierdut accesul la arborele vietii si implicit viata vesnica.

Regina Spaniei trimite pe cel mai loial conquistador al ei (alter egoul lui Tom) in cautarea arborelui si a nemuririi.

Aparentul plan astral sau spiritual il prezinta pe Tom stand langa un arbore aproape complet uscat, totul in interiorul unui glob trasparent care se deplaseaza prin cosmos inspre steaua muribunda Xibalba. Conform mitlogiei maiasa aceasta stea aurie este locul in care ajung sufletele dupa moarte pentru a renaste.

Actiunile se intrepatrund in general cand Tom citeste in prezent din carte. In present, cercetarea lui Tom incepe sa dea roade, dar asta implica tot mai putin timp petrecut cu Izzie. Recurent este motivul fricii de moarte, frica care pana la urma este depasita de catre Izzie, dar frica peste care Tom nu poate vedea. Echipa lui Tom a descoperit un compus bazat pe seva unui arbore din America Centrala, care testat pe una din maimutle de laborator a provocat rezultate extraordinare : intinerire si vindecare. Din pacate este prea tarziu … Izzie moare. In acelasi moment ni se prezinta cum arborele din viitor (planul spiritual) moare si el complet-> totul foarte aproape de destinatie(Xibalba) unde se asteapta reansterea. In prezent, Tom este determinat sa gaseasca un antidot pentru moarte, el sustine ca aceasta este o boala ca oricare alta si poate fi tratata.

Aparent Tom gaseste leacul pentru moarte fiindca deducem ca de fapt asa zisul plan spirtual este viitorul si am putea zice prezentul actiunii. Dovezile pentru acesta sunt stiloul (primit de Tom de la Izzie in prezent pentru a termina cartea), tatuajul din locul inelului. In drum spre xibalba Tom are vizuini din trecut si viata anterioara, motiv cunoscut in cadrul teoriei metempsihozei.

In Imperiul Maias, conquistatdorul Tomas este lasat sa intre in templul secret fiind recunoscut de catre shamanul maias ca fiind Primul Parinte. Tomas gaseste arborele vietii si cu multa pofta incepe sa bea din seva acestuia. Efectul initial este cel asteptat, fiind ranit i se vindeca rana, dar pe urma din rana rasare un manunchi de flori, iar in cateva secunde intregul sau trup se transforma in flori.

In planul viitorului inainte de a ajunge la Xibalba lui Tom i se arata o viziune a Izabelei (atat din trecut cat si din prezent), iar Tom ajunge sa nu-i mai fie frica de moarte, realizand ca va fi impreuna cu Izzie pentru eternitate dupa moarte. Viata eterna in siguratate este un chin iar adevarata viata eterna este data de dragoste.

In momentul sosirii la Xibabla, steaua explodeaza, Thomas aparent moare, iar areborele renaste (astfel renascand lumea). Actiunea revine in prezent inainte de momentul descoperiiri in cercetarea lui Tom. Acesta, de data aceasta in loc sa continue cercetarea pleaca de la munca si alege sa-si petreaca timpul ramas cu Izzie.

Motivele principale ale filmului sunt lupta omului cu moartea, dragostea eterna, renasterea, circularitatea alternantei intre viata si moarte, viata dupa moarte. Intreaga actiune a filmului cat si a cartii din film duc spre Xibablba, catre un nou inceput prin sfarsit. (it begins where it ends). Acest symbol al circularitatii este subliniat de catre existenta inelului in toate cele trei planuri. Atat in planul trecut cat si cel prezent ciclul este intrerupt aceast motiv fiind sugerat de pierderea ineluli, iar reluarea lui este simbolizata de gasirea inelui in viitor, in iarba de langa arbore. (desi nu imi e foarte clar ce s-a intamplat cu inelul in viitor…dar e clar ca in a doua varianta nu il va mai pierde fiindca nu va merge la operatie). De asemena lupta omului cu imposibilul cu moartea in numele dragostei este pusa in evidenta in doua scene : in trecut lupta unui singur om impotriva unei armate intregi fara nici un fel de frica, si de asemenea in vitor cand in ciuda tuturor scepticilor din echipa sa, Tom reuseste sa gaseasca o solutie.

Este un film deosebit, o provocare extrem de binevenita, un film care in sfarsit cere si ceva din partea ta. Mi-a facut mare placere sa-l vizionez. 

Pentru un inginer, breasla recunoscuta pentru exprimarea lor :P, tiind sa cred ca am reusit sa-mi exprim punctul de vedere despre acest film. ;))

by Adrian Seceleanu

Filmele care bat viata


Viata bate filmul, o expresie des intalnita cu o semnificatie puternica. Ne-am obisnuit cu totii ca arta si in general filmul sa prezinte ceva superior vietii obisnuite, o lume fabuloasa, ireala de cele mai multe ori. Ne place sa ne vedem pe alte planete, sa ne vedem eroi de razboi, oameni din inalta societate, oameni realizati, dar de cele mai multe ori viata este prea dura cu noi si nu reusim sa ne ridicam la nivelul dorit. Asadar viata bate filmul, drama din vietile de zi cu zi este mult mai puternica decat cea din filmele „obisnuite”. Totusi exista acele filme despre viata, acele filme fata de care nu poti sa ramai indiferent fie ca le urasti sau le adori, acele filme care te fac macar pentru o clipa sa te gandesti la viata ta, poate chiar reusesc sa te faca sa schimbi ceva. Prezint acuma o serie de filme care schimba viziunea asupra lumii, nu o sa scriu mai multe in general, pentru fiecare film voi face precizarile de rigoare. Fiecare dintre aceste filme m-au socat intr-un fel, mi-au aratat o alta fata a lumii in care traim sau m-au invatat o lectie importanta despre viata. Iata filmele care bat viata (in ordine aleatoare):

Fight Club

Poate filmul care evoca cel mai bine ceea ce am scris mai sus. Iluzia unei societati inalte creata de televiziune provoaca probleme serioase multor oameni. Desi acest film isi primeste eticheta de film strict pentru genul masculin, consider ca geniul lui David Fincher a reusit sa portretizeze problemele omului (indiferent de sex) mediu al societatii mai bine ca oricine. Ceea ce urmareste filmul este relatia om – societate. Monologul lui Brad Pitt este providential pentru intelegerea acestui filme:

„Man, I see in fight club the strongest and smartest men who’ve ever lived. I see all this potential, and I see squandering. God damn it, an entire generation pumping gas, waiting tables; slaves with white collars. Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don’t need. We’re the middle children of history, man. No purpose or place. We have no Great War. No Great Depression. Our Great War’s a spiritual war… our Great Depression is our lives. We’ve all been raised on television to believe that one day we’d all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won’t. And we’re slowly learning that fact. And we’re very, very pissed off.”

Requiem for a Dream

Probabil cel ma socant film pe care l-am vazut, Requiem for a Dream prezinta problema dependentei, fie ca e vorba de dependenta de droguri a tinerilor din societatea moderna, fie ca e vorba de dependenta oamenilor in varsta de televizor si de acea lume ireala pe care o prezinta (din nou ideea iluziei de grandoare). Acest film, desi deprimant pentru unii, isi atinge scopul, iti arata cum sa nu faci, cum sa nu ajungi, de ce e important sa gandesti limpede si sa incerci sa ramai un om normal. Iti arata pericolele dependentei de droguri si pericolul continuu pe care televiziunea il reprezinta. Desi a fost realizat de mai bine de zece ani, societatea nu s-a schimbat foarte mult de atunci, el ramanand un deschizator de ochi pentru toti cei cu probleme. Un sfat pentru toata lumea: uitati-va la acest film, apoi ganditi-va daca merita ca vreodata sa apelati la orice fel de droguri.

21 Grams

Precum am spus si in recomandarea acestui film, 21 Grams este un film despre valoarea vietii, despre o drama puternica care poate aparea oricand in viata unei persoane, pierderea cuiva drag sau chiar omorul din culpa. Nu stiu ce sa mai spun despre acest film in plus fata de ce am spus in recomandarea de saptamana trecuta. Cel mai important lucru invatat din acest film este ca atunci cand ceva socant se petrece in viata cuiva este aproape imposibil sa ramana neafectat. Oricat de tari si de puternici suntem, nu putem trece usor peste nici o tragedie, drama personala de multe ori impingandu-ne spre acte de disperare.

American Beauty

Daca am vorbit despre problemele societatii, despre dependenta de droguri sau despre dramele personale, e timpul sa trecem la problema familiei. American Beauty este un film genial, daca la inceput pare un romance tipic american, comic, usor satiric, pe parcurs, viziunea lui Sam Mendes devine tot mai clara. American Beauty nu se traduce in „Frumoasa Americana” ci in „Frumusetea Americii”, unde la randul sau cuvantul Frumusete se intelege intre ghilimele ironic. Frumusetea Americii moderne consta intr-o familie total destramata, un tata care ravneste la colegele de scoala ale fiicei sale, o mama care ravneste la un barbat de succes, nu un ratat de sot, o fiica care desii la prima vedere pare total rupta de realitate, pe final ramane singurul personaj cat de cat normal. Cert este ca acest film arata mai bine decat oricare altul ceea ce se petrece intr-o familie americana si nu numai.

City of God (Citade de Deus)

Am lasat la urma poate cel mai socant film care a fost facut vreodata. Este vorba de filmul brazilian „Citade de Deus”, Orasului lui Dumnezeu sau mai bine zis: „Orasul lui Dumnezo'” pentru ca acest film prezinta viata intr-un oras literlamente uitat de Dumnezeu, unde dreptatea este facuta de cei care au putere mai multa si bani mai multi, unde viata umana nu valoreaza absolut nimic. Probabil acesta este singurul film dupa care poti sa ai sentimente atat de puternice si de opuse. Pe de o parte esti profund socat si intristat de ceea ce se petrece in Brazilia, copii de 14-15 ani se impusca in strada, se ocupa de droguri si alte afaceri. Pe de alta parte realizezi ce frumoasa e viata ta, departe de astfel de griji, ce bine e sa poti sa cresti intr-un mediu civilizat si sa fi cat de cat in siguranta. Poate cel mai bine sintetizeaza exact ce se petrece in film un copil de 11-12 ani care spune asa: „A kid? I smoke, I snort. I’ve killed and robbed. I’m a man.” In plus acest film este, atentie, bazat pe fapte reale ! socant de-a dreptul

Recomandare Film: 21 Grams (2003)


Regie: Alejandro González Iñárritu

Scenariu: Guillermo Arriaga

Gen: Crime | Drama | Thriller

Distributie: Sean Penn, Naomi Watts, Benicio Del Toro

Nota IMDb: 7.9/10

Nota Mea: 10/10

Nici nu stiu de unde sa incep cu acest film, poate ar fi bine sa mentionez ca faptul ca este probabil filmul meu preferat din ultima decada, alaturi de The Departed si ca nu pot sa inteleg de ce acest film nu a fost nominalizat de catre academia de film in anul 2004. De altfel un an slab din punct de vedere al premiilor, avand in vedere ca cel mai bun film a fost adjudecat de Lord of the Rings (yeah… right), iar printre nominalizari au fost filme mult sub 21 Grams. Inarritu, pe care il consider cel mai talentat regizor al ultimei decade, a mai realizat doua filme excelente: Babel (pentru care a primit in sfarsit nominalizarile la Oscar) si Amores perros (film realizat integral in Mexic). Spre deosebire de aceste doua filme, 21 Grams reuseste sa te atraga mai mult spre personajele in jurul carora se desfasoara actiunea filmului. Nu cred ca am vazut vreodata intr-un film recent niste personaje atat de complex realizate si atata de puternic analizate si intoarse pe toate fetele. Filmul are urmatorul tagline: „How much does life weigh?” si despre asta este vorba, despre valoarea vietii umane, despre cat de departe poate merge cineva pentru a se simtii impacat cu sine sau despre cat de greu este sa treci peste o adevarata tragedie. Cu siguranta nu este un film frumos, nici nu se vrea a fi … multi il considera cel mai deprimant film, poate de acolo vine si scepticismul sau ignoranta unora. Ne obisnuim sa vedem lumea acoperita de puf, ne place sa ne visam pe alte planete, in alte lumi, sau in societati idealiste, insa viata nu este intotdeauna frumoasa, iar lumea in care traim nu este intotdeauna „normala”. Pe langa aspectul dramatic al filmului intervine si geniul lui Inarritu, care reda filmul intr-o ordine aleatoare a secventelor. In primele 20 de minute, totul este confuz, nu se intelege mare lucru, apoi treptat, filmul devine tot mai clar. Povestea se invarte in jurul a trei personaje, care aparent nu au nimic in comun, insa incet incet, puzzle-ul creat de Inarittu se rezolva si misterul lasa loc dramei, printr-o tranzitie excelenta.

Acest film nu trebuie ratat, este genul de film care 100% traieste anumite sentimente in fiecare persoana care il vizioneaza. Este imposibil sa ramai indiferent. Iata si trailerul pentru 21 Grams:

Recomandare Film: L.A. Confidential (1997)


Regie: Curtis Hanson

Scenariu: Brian Helgeland, Curtis Hanson dupa cartea lui James Ellroy

Gen: Crime | Drama | Mystery | Thriller

Distributie: Kevin Spacey, Russell Crowe, Guy Pearce, Kim Basinger

Nota IMDb: 8.4/10    Top 250: #62

Nota Mea: 10/10

Premii: 2 Oscar-uri (Cel mai bun scenariu adaptat si Cea mai buna actrita in rol secundar, Kim Basinger) si alte 7 nominalizari

Cu totii eram fascinati (la varsta de 10 ani) de Titanic, filmul care a castigat 11 premii Oscar in 1998 si eram de acord ca si-a meritat premiile. Ei bine, dupa ce am vazut L.A. Confidential, mi-am dat seama ca la gala premiilor academiei din anul 1998 s-a petrecut cea mai mare hotie din istorie. L.A Confidential este un film incredibil, care te tine cu sufletul la gura, lipit de ecran si un film care merita cu siguranta oscarul pentru Cel mai bun film al anului in detrimentul Titanicului. Cu un asemenea cast, nici nu e de mirare. Russell Crowe se remarca pentru prima data ca un actor puternic, foarte talentat, un actor care de altfel poate intra in pielea personajelor pe care le interpreteaza mai bine ca oricine. Kevin Spacey, aflat in cea mai prolifica perioada a carierei joaca si el excelent, alaturi de Guy Pearce, un alt actor care se remarca pentru prima oara in cariera cu acest film. De asemenea rolurile secundare jucate de Kim Basinger, James Cromwell si Danny DeVito sunt perfecte. Insa sa nu credeti ca acest film este doar despre personaje si actorie. Actiunea si dramatismul se imbina excelent, incadrate de un mister interesant si de o gramada de resturnari de situatie si evenimente surprinzatoare care schimba cursul filmului. Ideea principala este ancheta unui caz de criminalistica, iar cei 3 detectivi care se ocupa de caz sunt: Bud White (Crowe), Ed Exley (Pierce) si Jack Vincennes (Spacey). Mai multe detalii despre film nici nu vreau sa dau, pentru ca daca ma gandesc prea mult la el, ii dau imediat play si nu mai mai ridic de pe scaun. Va las sa vizionati trailerul de la L.A. Confidential si va recomand acest film pentru nu trebuie ratat sub nici o forma, de catre nimeni

Recomandare Film: Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)


Regie: Michel Gondry

Scenariu: Charlie Kaufman, Pierre Bismuth

Gen: Drama | Romance

Distributie: Jim Carrey, Kate Winslet, Mark Ruffalo, Kirsten Dunst

Nota IMDb: 8.5/10   Top 250: #58

Nota Mea: 9/10

Premii: Oscar pentru cel mai bun scenariu original

Urasc genul Romance, rareori se intampla sa am rabdare sa vizionez un romance pana la capat, rareori se intampla sa vizionez un romance. Sunt filme fara substanta, stereotipizate pana in maduva oaselor si pline de situatii ridicole cu tenta comica. Singurele filme de acest gen care merita vazute sunt cele imbinate cu drame puternice, sau povesti de viata extraordinare. Ei bine, Eternal Sunshine of the Spotless Mind este un film extraordinar, care mi-a depasit orice asteptari si care alaturi de filme gen The Fountain (2004) sau Sweet November (2001) imi vor ramane in memorie pentru frumusetea, naturaletea si dramatismul cu care prezinta sentimenul iubirii. ESotSM, pe scurt, prezinta povestea unui cuplu, Joel si Clementine, care dupa doi ani de cand sunt impreuna, intra intr-un program pentru a se sterge unul din memoria celuilalt, doar ca prin acest proces de stergere sa-si dea seama ce clipe minunate au trait impreuna. Filmul ii pune in prim plan pe cei doi si ne arata o fata interesanta a lui Jim Carrey (da, chiar el, Ace Ventura), un rol care m-a impresionat si m-a facut sa-mi retrag acuzele asupra sa cum ca ar fi un actor slab. In paralel, Kate Winslet vine cu prestatie de nota zece, recompensata cu o nominalizare la Oscar. Nu voi da mai multe detalii legate de film, deoarece nu doresc sa rapesc din placerea vizionarii. ETotSM este un film pe care il recomand oricui, in special celor care apreciaza niste roluri deosebite si niste idei iesite din comun.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind trailer:

Recomandare Film: Shutter Island (2010)


Regie: Martin Scorsese

Scenariu: Laeta Kalogridis dupa cartea lui Dennis Lehane

Gen: Crime | Drama | Mystery | Thriller

Distributie: Leonardo DiCaprio, Mark Ruffalo, Ben Kingsley

Nota IMDb: 8.1/10

Nota Mea: 8.5

Ca sa mai vorbesc putin si despre filmele noi, am ales Shutter Island pentru aceasta recomandare. Pentru inceput trebuie sa recunosc ca filmul a fost foarte atipic pentru un film marca Martin Scorsese, iar lucrul asta m-a uimit. Mai stupefiata a fost mama, care la jumatatea filmului imi zice discret: „auzi… ai zis cumva ca-i regia scorsese ?”. Asadar acest film trebuie vazut din doua puncte de vedere diferite. Intai, avem fanii lui Martin, care cel mai probabil nu vor aprecia filmul pentru ca… nu are mafioti, nu are personaje tipice din filmele sale etc. Pe de alta parte, cei care nu sunt familiari creatiei „scorsesiene” vor putea judeca altfel filmul. Eu sunt undeva la mijloc, apreciez filmele lui Scorsese in general desi unele m-au dezamagit (Goodfellas, The Aviator), insa de asemenea apreciez regizorii care pot face filme total diferite si sa pastreze doar stilul regizoral de la un film la altul. Cu acest film, Scorsese a intrat pe lista unor regizori ca David Fincher, Ridley Scott sau Stanley Kubrick. Revenind insa la film, Shutter Island are toate atu-urile unui film care sa devina un clasic, insa pentru mine nu a reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor. Ok, poate aveam asteptari prea mari, recunosc, insa ceea ce m-a deranjat cel mai mult in acest film a fost faptul ca desi Scorsese a incercat sa se joace cu mintile noastre, pe mine doar m-a enervat, pentru ca raspunsul la majoritatea intrebarilor din film a venit foarte sec si cu exceptia unor mici detalii, nu lasa nimic de interpretat. Expresia mura-in-gura imi vine imediat in minte. De fapt, ceva a lipsit la acest film. Scenariul este de nota 10, insa la capitolul atmosfera si poate si actorie, filmul are niste puncte in minus. Leonardo Di Caprio devine pe zi ce trece unul dintre cei mai buni actori tineri, rolurile sale devin tot mai complexe si mai memorabile, insa rolul sau din „The Departed” ramane cel mai bun, dupa mine. De apreciat asadar schimbarea lui Scorsese de la filme bazate pe mafie, politie la Shutter Island, bazat mai mult pe planul psihologic si pe mister. Cu singuranta, Shutter Island va ramane printre cele mai bune filme ale anului 2010, va las sa urmariti trailerul si va recomand acest film, pentru ca merita vazut.