Archive for the ‘ Recomandari ’ Category

Recomandare Film: Once Upon A Time In America (1984)


Regie: Sergio Leone

Scenariu: Adaptat dupa cartea lui Harry Grey

Gen: Crime | Drama

Distributie: Robert De Niro, James Woods

Nota IMDb: 8.4/10  –  Top 250: #88

Nota Mea: 10/10

Ok, revin dupa o perioada destul de lunga in care nu am recomandat nici un film si prezint azi un film…. despre care nu stiu cum sa incep… insa as putea spune ca din punctul meu de vedere, Once Upon A Time In America e mai bun decat The Godfather. Pif-paf, lumea socata, cade de pe scaun, urlete de durere… da, capodopera lui Sergio Leone mi se pare mai reusita decat cea a lui Francis Ford Coppola. Insa nu, ideea nu este de a compara acest film cu Nasul lui Coppola, ideea e de a analiza acest film pentru ceea ce este, o poveste minunata despre prietenie, iubire, mafie si viata in general. Robert De Niro, in cea mai buna performanta a sa, retraieste toate momentele semnificative ale vietii sale, iar Sergio Leone, acompaniat de minunata muzica a lui Ennio Morricone, recreaza societatea americana din perioada interbelica, iar mai apoi din perioada prohibitiei. Once Upon A Time In America este definitia filmului epic, este lung, poate prea lung pentru unii, insa este incredibil de puternic. Mai multe detalii despre film nici nu stiu sa dau pe moment, sincer tot ce pot spune e ca acest film nu trebuie ratat. Va prezint trailerul si va recomand acest film cu caldura, merita:

Recomandare Film: Full Metal Jacket


Regie: Stanley Kubrick

Scenariu: Stanley Kubrick dupa cartea lui Gustav Hasford

Gen: Action | Drama | War

Distributie: Matthew Modine, Adam Baldwin, Vincent D’Onofrio

Nota IMDb: 8.4/10 – Top 250: #83

Nota Mea: 9/10

Filmele de razboi nu au fost niciodata favoritele mele. De ce ? pentru ca nu ma pot identifica cu soldatii unu la mana, iar doi la mana, pentru ca desi sunt bune, majoritatea se axeaza prea mult pe actiune si uita sa dezvolte personajele. Cateva exemple potrivite ar fi Black Hawk Down sau Saving Private Ryan. Full Metal Jacket (FMJ) este cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut. Desi nu se bucura de un cast asa de stralucit precum alte clasice gen Apocalipyse Now sau The Deer Hunter, FMJ se bucura de geniul lui Stanley Kubrick, poate cel mai inovativ si mai marcant regizor din istoria cinematografiei. Filmul este centrat pe ideea dezumanizarii soldatilor si este in acelasi timp un atac clar asupra strategiei americane de a intervenii militar in anumite zone ale lumii, in cazul de fata in Vietnam. „In Vietnam, the wind doesn’t blow. It sucks !” sau „Vietnam can kill me, but it can’t make me care” sunt doua tagline-uri celebre ale acestui film si reflecta perfect situatia prezentata. In prima parte a filmului putem urmarii antrenamentul soldatilor la Parris Island (baza militara) instruiti de sergentul Hartman, un personaj fascinant, care ii trateaza pe tinerii soldati in ultimul hal si provoaca audientei rasete indelungate prin limbajul si actiunile sale. In a doua parte a filmului, sarim direct la razboi si se desfasoara episodul asediului orasului Hue. Pe intreaga durata a filmului, acea dezumanizare a soldatului american este prezentata excelent, pe langa aceasta dezumanizare aparand si o continua dezorientare a soldatilor, ei nu stiu pentru ce au venit sa lupte in Vietnam, nu inteleg de ce oamenii nu sunt bucurosi ca ei au venit sa-i ajute si au multe alte intrebari care nu-si gasesc raspunsul. Una peste alta, FMJ este un film excelent si repet, este cel mai bun film de razboi pe care l-am vazut. Va las sa urmariti trailerul, in speranta ca v-am convins sa urmariti filmul:

Recomandare Film: Following (1998)


Regie: Christopher Nolan

Scenariu: Christopher Nolan

Gen: Crime | Drama | Mystery

Distributie: Jeremy Theobald, Alex Haw

Nota IMDb: 7.6/10

Nota Mea: 9/10

Christopher Nolan s-a lansat in cinematografie cu acest film low-budged si vreau sa spun ca m-a uimit cat de bine a realizat un film cu… atentie, 5000$. Da, atata a fost bugetul acestui film. Nolan a aratat ca se poate, a aratat ca un film inteligent si misterios nu necesita un buget imens. Sigur, imaginile alb/negru, actorii necunoscuti (insa foarte potriviti pentru rol) pot fi puncte in minus pentru unii, insa nu au fost pentru mine. Acest film vine undeva sub Memento si The Prestige din punctul de vedere al desfasurarii actiunii si a schimbarilor de situatie, insa este superior celorlalte filme ale lui Nolan si aici ma refer in special la cele doua Batman-uri. Exista foarte multe puncte comune cu Memento, film lansat la doi ani dupa Following, se vede ca a avut de unde invata Nolan. Povestea se invarte in jurul unui scriitor care urmareste (de aici si titlul) oameni pe strada, observa ce fac, unde locuiesc, unde mananca, etc. Totul pare confuz la inceput, scenele nu sunt neaparat in ordine cronologica, iar la final poti ramane de-a dreptul socat cand vezi cat de bine e realizat filmul. O recomandare pentru toti cei care vor sa fie timp de o ora (nu dureaza mai mult) captivati de o poveste interesanta. Din pacate acest film nu a fost mediatizat mai deloc, insa are cel putin un trailer pe care va las sa-l urmariti

Recomandare Film: 21 Grams (2003)


Regie: Alejandro González Iñárritu

Scenariu: Guillermo Arriaga

Gen: Crime | Drama | Thriller

Distributie: Sean Penn, Naomi Watts, Benicio Del Toro

Nota IMDb: 7.9/10

Nota Mea: 10/10

Nici nu stiu de unde sa incep cu acest film, poate ar fi bine sa mentionez ca faptul ca este probabil filmul meu preferat din ultima decada, alaturi de The Departed si ca nu pot sa inteleg de ce acest film nu a fost nominalizat de catre academia de film in anul 2004. De altfel un an slab din punct de vedere al premiilor, avand in vedere ca cel mai bun film a fost adjudecat de Lord of the Rings (yeah… right), iar printre nominalizari au fost filme mult sub 21 Grams. Inarritu, pe care il consider cel mai talentat regizor al ultimei decade, a mai realizat doua filme excelente: Babel (pentru care a primit in sfarsit nominalizarile la Oscar) si Amores perros (film realizat integral in Mexic). Spre deosebire de aceste doua filme, 21 Grams reuseste sa te atraga mai mult spre personajele in jurul carora se desfasoara actiunea filmului. Nu cred ca am vazut vreodata intr-un film recent niste personaje atat de complex realizate si atata de puternic analizate si intoarse pe toate fetele. Filmul are urmatorul tagline: „How much does life weigh?” si despre asta este vorba, despre valoarea vietii umane, despre cat de departe poate merge cineva pentru a se simtii impacat cu sine sau despre cat de greu este sa treci peste o adevarata tragedie. Cu siguranta nu este un film frumos, nici nu se vrea a fi … multi il considera cel mai deprimant film, poate de acolo vine si scepticismul sau ignoranta unora. Ne obisnuim sa vedem lumea acoperita de puf, ne place sa ne visam pe alte planete, in alte lumi, sau in societati idealiste, insa viata nu este intotdeauna frumoasa, iar lumea in care traim nu este intotdeauna „normala”. Pe langa aspectul dramatic al filmului intervine si geniul lui Inarritu, care reda filmul intr-o ordine aleatoare a secventelor. In primele 20 de minute, totul este confuz, nu se intelege mare lucru, apoi treptat, filmul devine tot mai clar. Povestea se invarte in jurul a trei personaje, care aparent nu au nimic in comun, insa incet incet, puzzle-ul creat de Inarittu se rezolva si misterul lasa loc dramei, printr-o tranzitie excelenta.

Acest film nu trebuie ratat, este genul de film care 100% traieste anumite sentimente in fiecare persoana care il vizioneaza. Este imposibil sa ramai indiferent. Iata si trailerul pentru 21 Grams:

Recomandare Film: The Machinist (2004)


Regie: Brad Anderson

Scenariu: Scott Kosar

Gen: Mystery | Thriller

Distributie: Christian Bale, Jennifer Jason Leigh

Nota IMDb: 7.8/10

Nota Mea: 9.5/10

The Machinist este genul de film care nu poate sa-ti displaca. Poate nota mea este putin mare datorita faptului ca am vazut recent filmul, insa cu siguranta este meritata. Am descoperit filmul intamplator, la lucru, cand Raul mi-a zis: „Uite mah ce slab era aici Christian Bale” si intradevar, este socant felul in care arata acesta in film. Filmul se invarte in jurul unui muncitor la o fabrica, un masinist, Trevor Reznik (Bale), care are insomnie si sustine ca nu a dormit timp de un an. Cat de mult ii afecteaza acest lucru gandirea ? Va las sa urmariti filmul pentru ca nu doresc sa stric nici un detaliu. Ca venii vorba de detalii, ele trebuie tinute bine minte, pentru ca la sfarsitul filmul sa puteti spune: „Uite ce film inteligent am vazut !”.  The Machinist imbina perfect elemente din alte filme mai mult sau mai putin cunoscute si poate singurul defect e ca nu vine cu ceva complet nou. Povestea in sine este foarte interesanta si captivanta, regia este de nota 10, iar scenariul la fel. Filmul urmeaza oarecum ideea de „Film Noir”, regasita de-a lungul timpului in filme gen: Taxi Driver, Blade Runner, Fight Club, Memento sau Mullholand Dr.. Christian Bale joaca un rol excelent, aproape la fel de bun ca cel din Equillibrium, pe care il consider filmul sau de baza in materie de actorie. Bale nu este un actor tipic, rolurile sale de Batman sau alti justitiari nu i se potrivesc (este doar o parere personala). Astept comentarii referitoare la acest film si la rolul lui Christian Bale si va las sa urmariti trailerul in speranta ca veti vedea filmul, va garantez ca nu veti regreta

Recomandare Film: L.A. Confidential (1997)


Regie: Curtis Hanson

Scenariu: Brian Helgeland, Curtis Hanson dupa cartea lui James Ellroy

Gen: Crime | Drama | Mystery | Thriller

Distributie: Kevin Spacey, Russell Crowe, Guy Pearce, Kim Basinger

Nota IMDb: 8.4/10    Top 250: #62

Nota Mea: 10/10

Premii: 2 Oscar-uri (Cel mai bun scenariu adaptat si Cea mai buna actrita in rol secundar, Kim Basinger) si alte 7 nominalizari

Cu totii eram fascinati (la varsta de 10 ani) de Titanic, filmul care a castigat 11 premii Oscar in 1998 si eram de acord ca si-a meritat premiile. Ei bine, dupa ce am vazut L.A. Confidential, mi-am dat seama ca la gala premiilor academiei din anul 1998 s-a petrecut cea mai mare hotie din istorie. L.A Confidential este un film incredibil, care te tine cu sufletul la gura, lipit de ecran si un film care merita cu siguranta oscarul pentru Cel mai bun film al anului in detrimentul Titanicului. Cu un asemenea cast, nici nu e de mirare. Russell Crowe se remarca pentru prima data ca un actor puternic, foarte talentat, un actor care de altfel poate intra in pielea personajelor pe care le interpreteaza mai bine ca oricine. Kevin Spacey, aflat in cea mai prolifica perioada a carierei joaca si el excelent, alaturi de Guy Pearce, un alt actor care se remarca pentru prima oara in cariera cu acest film. De asemenea rolurile secundare jucate de Kim Basinger, James Cromwell si Danny DeVito sunt perfecte. Insa sa nu credeti ca acest film este doar despre personaje si actorie. Actiunea si dramatismul se imbina excelent, incadrate de un mister interesant si de o gramada de resturnari de situatie si evenimente surprinzatoare care schimba cursul filmului. Ideea principala este ancheta unui caz de criminalistica, iar cei 3 detectivi care se ocupa de caz sunt: Bud White (Crowe), Ed Exley (Pierce) si Jack Vincennes (Spacey). Mai multe detalii despre film nici nu vreau sa dau, pentru ca daca ma gandesc prea mult la el, ii dau imediat play si nu mai mai ridic de pe scaun. Va las sa vizionati trailerul de la L.A. Confidential si va recomand acest film pentru nu trebuie ratat sub nici o forma, de catre nimeni

Recomandare Film: Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)


Regie: Michel Gondry

Scenariu: Charlie Kaufman, Pierre Bismuth

Gen: Drama | Romance

Distributie: Jim Carrey, Kate Winslet, Mark Ruffalo, Kirsten Dunst

Nota IMDb: 8.5/10   Top 250: #58

Nota Mea: 9/10

Premii: Oscar pentru cel mai bun scenariu original

Urasc genul Romance, rareori se intampla sa am rabdare sa vizionez un romance pana la capat, rareori se intampla sa vizionez un romance. Sunt filme fara substanta, stereotipizate pana in maduva oaselor si pline de situatii ridicole cu tenta comica. Singurele filme de acest gen care merita vazute sunt cele imbinate cu drame puternice, sau povesti de viata extraordinare. Ei bine, Eternal Sunshine of the Spotless Mind este un film extraordinar, care mi-a depasit orice asteptari si care alaturi de filme gen The Fountain (2004) sau Sweet November (2001) imi vor ramane in memorie pentru frumusetea, naturaletea si dramatismul cu care prezinta sentimenul iubirii. ESotSM, pe scurt, prezinta povestea unui cuplu, Joel si Clementine, care dupa doi ani de cand sunt impreuna, intra intr-un program pentru a se sterge unul din memoria celuilalt, doar ca prin acest proces de stergere sa-si dea seama ce clipe minunate au trait impreuna. Filmul ii pune in prim plan pe cei doi si ne arata o fata interesanta a lui Jim Carrey (da, chiar el, Ace Ventura), un rol care m-a impresionat si m-a facut sa-mi retrag acuzele asupra sa cum ca ar fi un actor slab. In paralel, Kate Winslet vine cu prestatie de nota zece, recompensata cu o nominalizare la Oscar. Nu voi da mai multe detalii legate de film, deoarece nu doresc sa rapesc din placerea vizionarii. ETotSM este un film pe care il recomand oricui, in special celor care apreciaza niste roluri deosebite si niste idei iesite din comun.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind trailer:

Recomandare Film: Shutter Island (2010)


Regie: Martin Scorsese

Scenariu: Laeta Kalogridis dupa cartea lui Dennis Lehane

Gen: Crime | Drama | Mystery | Thriller

Distributie: Leonardo DiCaprio, Mark Ruffalo, Ben Kingsley

Nota IMDb: 8.1/10

Nota Mea: 8.5

Ca sa mai vorbesc putin si despre filmele noi, am ales Shutter Island pentru aceasta recomandare. Pentru inceput trebuie sa recunosc ca filmul a fost foarte atipic pentru un film marca Martin Scorsese, iar lucrul asta m-a uimit. Mai stupefiata a fost mama, care la jumatatea filmului imi zice discret: „auzi… ai zis cumva ca-i regia scorsese ?”. Asadar acest film trebuie vazut din doua puncte de vedere diferite. Intai, avem fanii lui Martin, care cel mai probabil nu vor aprecia filmul pentru ca… nu are mafioti, nu are personaje tipice din filmele sale etc. Pe de alta parte, cei care nu sunt familiari creatiei „scorsesiene” vor putea judeca altfel filmul. Eu sunt undeva la mijloc, apreciez filmele lui Scorsese in general desi unele m-au dezamagit (Goodfellas, The Aviator), insa de asemenea apreciez regizorii care pot face filme total diferite si sa pastreze doar stilul regizoral de la un film la altul. Cu acest film, Scorsese a intrat pe lista unor regizori ca David Fincher, Ridley Scott sau Stanley Kubrick. Revenind insa la film, Shutter Island are toate atu-urile unui film care sa devina un clasic, insa pentru mine nu a reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor. Ok, poate aveam asteptari prea mari, recunosc, insa ceea ce m-a deranjat cel mai mult in acest film a fost faptul ca desi Scorsese a incercat sa se joace cu mintile noastre, pe mine doar m-a enervat, pentru ca raspunsul la majoritatea intrebarilor din film a venit foarte sec si cu exceptia unor mici detalii, nu lasa nimic de interpretat. Expresia mura-in-gura imi vine imediat in minte. De fapt, ceva a lipsit la acest film. Scenariul este de nota 10, insa la capitolul atmosfera si poate si actorie, filmul are niste puncte in minus. Leonardo Di Caprio devine pe zi ce trece unul dintre cei mai buni actori tineri, rolurile sale devin tot mai complexe si mai memorabile, insa rolul sau din „The Departed” ramane cel mai bun, dupa mine. De apreciat asadar schimbarea lui Scorsese de la filme bazate pe mafie, politie la Shutter Island, bazat mai mult pe planul psihologic si pe mister. Cu singuranta, Shutter Island va ramane printre cele mai bune filme ale anului 2010, va las sa urmariti trailerul si va recomand acest film, pentru ca merita vazut.

Recomandare Film: K-PAX (2001)


Regie: Iain Softley

Scenariu: Charles Leavitt dupa cartea lui Gene Brewer

Gen: Drama | Mystery | Sci-Fi

Distributie: Kevin Spacey, Jeff Bridges

Nota IMDb: 7.2/10

Nota Mea: 10/10

Revenim in forta dupa o scurta pauza, cu un film care pe mine m-a impresionat foarte mult si un film despre care nici pana acuma nu am reusit sa inteleg de ce este notat asa de slab in opinia utilizatorilor IMDb. Din punctul meu de vedere acest film isi merita pe deplin un loc in top #250 si merita o nota mai mare. Multi ma pot acuza ca sunt fan Kevin Spacey si de aceea apreciez acest film mai mult decat trebuie, insa nu este asa. K-PAX este o dovada ca se poate face film fara impuscaturi, fara masini zdrobite si fara bugete de sute de milioane de dolari aruncate in efecte speciale, CGI-uri,  sau alte prostii. Faptul ca acest film nu s-a bucurat de succes in perioada lansarii poate fi si vina producatorilor care nu l-au promovat suficient, sau chiar vina criticilor care s-au repezit sa-l considere fara substanta.

Filmul este centrat in jurul a doua personaje, Prot (Spacey) este adus la un spital de nebuni deoarece sustine ca vine de pe alta planeta (K-PAX), iar de el se ocupa doctorul Mark Powell (Bridges). Mark incearca din rasputeri sa afle ce anume provoaca aceste iluzii in capul lui Prot, insa pe masura ce incearca sa-l convinga ca totul este in imaginatia lui, se loveste de tot mai multe argumente care sunt in favoarea lui Prot. Ceea ce m-a uimit la film este faptul ca am regasit elemente din One Flew Over the Cuckoo’s Nest (1975) in ceea ce priveste impactul lui Prot asupra celor de la spital, personajul sau semanand oarecum, foarte general vorbind cu personajul lui Jack Nicholson care de altfel a fost unul dintre cele mai impresionante personaje pe care le-a dat vreodata cinematografia. Cu riscul de a ma repeta, o spun clar si tare: filmul asta chiar m-a impresionat si mi-a depasit toate asteptarile. Mai multe detalii despre film nu o sa dau, pentru ca nu-mi sta in obicei sa stric surprizele, iar acest film are multe … Va las sa vizionati trailerul acestui film si va astept cu comentarii si pareri. Stati pe aproape, urmeaza si alte recomandari.

Recomandare Film: The Sting (1973)


Regie: George Roy Hill

Scenariu: David S. Ward

Gen: Comedy | Drama | Crime

Distributie: Paul Newman, Robert Redford, Robert Shaw

Nota IMDb: 8.4/10  Top 250: #99

Nota Mea: 10/10

Premii: Castigator a 7 premii Oscar, inclusiv „Best Picture” in anul 1974

„The Sting” sau „Cacealmaua” este un film extraordinar, un monument al anilor ’70, cu o poveste fascinanta, excelent realizata si cu un cast iesit din comun. Recunosc ca inainte de acest film nu stiam multe despre Paul Newman, dar voi incerca sa vad cat mai multe filme de-ale sale in perioada urmatoare pentru ca este un actor extraordinar. Filmul este compus din mai multe capitole, ordonate cronologic, care prezinta o inselatorie in cele mai mici detalii. Johnny Hooker (Redford) doreste sa se razbune pe Doyle Lonnegan (Shaw) pentru ca acesta l-a omorat pe partenerul sau, iar pentru ca nu doreste sa verse sange, ci sa il scape de niste bani pe Lonnegan, Hooker apeleaza la ajutorul lui Henry Gondorff, cel care se pricepe cel mai bine la inselatorii. Povestea are nenumarate rasturnari de situatie si, de asemenea, multe situatii care te trimit la podea, la propriu, si aici ma refer la „rolling on the floor laughing”. Sincer, nu ma asteptam ca acest film sa aiba un scenariu asa de reusit si totusi sa nu incurce audienta prea mult. Totul se explica, totul e simplu la final, per total e un film care poate fi urmarit de toata lumea, nu necesita o atentie desavarsita, insa te prinde intr-o atmosfera semi-serioasa ca sa spun asa, cu un soundtrack foarte vesel si cu multe glume si situatii comice, sau chiar dezvaluiri socante. Filmul este clar de audienta generala, nu exista persoana care sa nu se poata uita, nu e drama puternica, nu e film de actiune intensa, este un film perfect pentru o seara linistita, in familie, ori cu prietenii, sau chiar pentru serile in care esti singur si te plictisesti. Recomand cu caldura acest film pentru toata lumea, pe mine m-a impresionat enorm si pot spune ca am ras bine si nu regret o clipa din timpul acordat pentru el.

Trailer la „The Sting” – 1973